Prăjitura mea de suflet

Toată viaţa mea am crezut că cea mai bună prăjitură din lume trebuie musai să aibă ciocolată. Timp de 24 de ani m-am minţit cu neruşinarea omului care nu cunoaşte gustul unui desert perfect echilibrat.

fotografia-featured

Am făcut prăjitura asta de mai multe ori, obţinând un rezultat mediocru la primele două încercări, însă asta nu m-a descurajat. Nu prăjitura era vinovată pentru nepriceperea mea, aşa că nu am renunţat şi am refăcut-o, iar şi iar, până când mi-a ieşit un desert complet şi complex. Denumirile sale comerciale existente pe piaţă (denumiri la care vă puteţi raporta pentru o eventuală comparaţie) sunt “Medovik” şi “Marlenka” (fiind mult mai cunoscută sub numele de Marlenka).

Prăjitura pe care o fac eu seamănă, într-un fel, cu amândouă, însă, în realitate, nu este niciuna dintre ele şi nici nu se doreşte a fi; are identitate proprie şi este prăjitura pentru care m-aş aventura să-mi deschid o afacere – ea să se vândă în scopul de a face oamenii fericiţi pentru plăcerea de a o degusta, iar eu să fiu faimos şi bogat.

După acest intro publicistico-lacrimogen este timpul să îţi spun cum se prepară. N-o să te mint, este un desert cu grad de dificultate mediu (să zicem, 7 pe o scară de la 1 la 10), însă promit să merite fiecare secundă petrecută în bucătărie.

Forma prăjiturii o decizi tu: rotundă, dreptunghiulară, un pătrat, un romb sau orice alt poligon îţi place ţie. Mie imi plac formele rotunde şi am folosit una de 28 de centimetri. Pentru cantităţi mai mici, va trebui să ajustezi ingredientele în mod corespunzător.

 Ingrediente necesare:

Pentru cremă:

  • 500 de grame de mascarpone;
  • 500 de mililitri de frişcă lichidă (ţinută la frigider în prealabil);
  • 200 de grame de ciocolată albă;
  • 2-3 linguri de miere;
  • pişcătură de sare.

Pentru blaturi: 

  • 230-250 de grame de făină (în funcţie de tipul folosit – vezi metoda de prepare);
  • 20 de grame de cacao;
  • 200 de grame de unt;
  • 200 de grame de miere (130 în mililitri);
  • 100 de grame de zahăr;
  • 4 ouă de mărime medie;
  • pişcătură de sare;
  • 1 linguriţă de bicarbonat de sodiu;
  • 2 linguri de oţet.

O să începi mereu cu crema. Ea se face repede şi trebuie să stea puţin la rece după ce e gata, astfel că te vei minţi frumos, crezând că ai parcurs deja jumătate din reţetă. Nu ai idee, însă, ce te aşteaptă la blaturi.

 Într-un bol încăpător, amestecă mascarponele cu mierea şi cu sarea până când ajung să se cunoască bine-bine şi totul e cremos (în poze folosesc mascarpone amestecat cu ricotta şi dulce de leche pentru că am vrut să variez, însă tu nu te lua după mine şi fă aşa cum îţi recomandă subsemnatul în reţeta de faţă).p8

Când ai terminat treaba asta, adaugă frişca (nebătută), puţin câte puţin, şi învârte destoinic maglavaisul cu un tel sau cu mixerul până când ai încorporat toată frişca şi ai obţinut o chestie cremoasă, spumoasă şi fermă. În cazul meu, din păcate, a fost cam moale treaba, pentru că am încercat să fiu inventiv si inovator, dar tu învaţă din greşelile mele şi urmăreşte scriptura (reţeta) cu sfinţenie.  La final, topeşte ciocolata albă şi încorporeaz-o şi pe ea în… chestie.p9

p10

Acum că ai terminat crema, pune bolul la rece şi fă-ţi cruce de trei ori, rugându-te să îţi iasă şi blaturile.

 O să începi prin a monta un dispozitiv tehnico-ingineresc numit bain-marie (o oală cu apă care fierbe molcom la foc mic,  peste care pui un alt vas, astfel încât apa să nu atingă fundul vasului; e necesar un dispozitiv suficient de “ermetic” încât să permită aburului degajat în urma fierberii să topească ce se găseşte în vas).

Când ai terminat de asamblat invenţia, pune la topit într-un vas (folosind dispozitivul, desigur) untul, zahărul, mierea, pişcătura de sare, amestecând ocazional sau când îţi aduci tu aminte.p2

Când totul e frumos şi omogen, fă pe Mendeleev şi aruncă în scenă bicarbonatul de sodiu şi oţetul.  Activezi bicarbonatul şi  neutralizezi reacţia – asta ca să ştii de ce îţi cresc blaturile. Acum e timpul să încorporezi ouăle, câte unul pe rând, nu înainte, însă, de a lăsa mixtura să se răcească puţin, pentru a nu obţine omletă dulce.

p3

Când ai terminat cu ouăle, adaugă făina cernută împreună cu cacaoa câte puţin, amestecând doar cât e nevoie pentru o încorporare ca la carte. La final, în funcţie de făina folosită (niciuna nu e bună, toate-s la fel de proaste) e posibil să mai fie nevoie de încă puţină făină. Textura dorită trebuie să fie mai groasă decât mixtura de la clătitele noastre şi mai subţire decât cea de la celebrele pancakes – clătitele americane.

Dacă ai impresia că urmează să coci supă la cuptor, mai pune puţină făină, pentru a fi sigur, însă e de datoria mea să îţi spun că multă făină înseamnă blaturi mai tari, iar amestecatul excesiv al mixturii va dezvolta  glutenul din făină. Or, obiectivul tău nu este acela de a obţine o pâine.

Întinde aluatul în strat uniform pe foaie de copt şi coace-l timp de 7-8 minute la foc mediu în cuptorul preîncălzit.  Trebuie să te uiţi, totuşi, la foaia care se coace şi să începi să o pipăi după vreo 5 minute, deoarece fiecare cuptor are ifosele sale şi stilul lui de a pârli funduri de prăjituri, aşa că fii constant cu ochii pe el.p4

Întotdeauna în timp ce se coace o foaie, eu întind alta şi când termin procedeul, mă uit la ce am în cuptor şi decid dacă o mai las la “bronzat” sau nu.

p5

p6

marlenka foaie

Din cantitatea de mai sus mie mi-au ieşit 6 foi, dintre care am folosit 5 pentru asamblarea prăjiturii şi pe una dintre ele – cea mai buboasă şi mai urâtă, am exilat-o şi am condamnat-o la mărunţirea la blender până a fost adusă la stadiul de firimituri. La fel am procedat şi cu resturile de aluat rămase după ce am tăiat foile coapte cu forma pe care am folosit-o.

                Asamblarea este simplă: aplici schema blat-cremă-blat-cremă-blat-cremă până când termini cu blaturile şi rămâne doar crema pe care o întinzi peste toată suprafaţa prăjiturii. Şi în lateral şi pe deasupra, frumos, elegant, cât să nu rămână locuri de blat neacoperite.

p11

marlenka frosted

Acum trebuie să te murdăreşti puţin, atât pe tine, cât şi bucătăria, încercând să lipeşti firimiturile de blat peste tot. Eu folosesc  o foaie mare de copt peste care pun 3 fâşii  (tot din foaie de copt) aşezate triunghiular, iar deasupra aşez tortul, astfel încât firimiturile şi excesul de cremă să cadă pe ele. Când am terminat totul, trag uşor de cele 3 foi  de sub blat, rămânând doar cu foaia de copt mare şi curată pe care am şi servit prăjitura. Dacă decizi să faci ca mine, fă etapa cu cele 3 fâşii înainte să incepi asamblarea şi îţi recomand să aşezi blaturile fix cum au fost coapte, adică, cu suprafaţa care a luat contact cu fundul tăvii în jos, întrucât în felul acesta, vei putea trage cu uşurinţă de fâşiile de hârtie de copt de sub prăjitură. p11ap11bp13

Marlenka - crumbs

p15

Lasă la rece măcar o noapte prăjitura devenită în acest moment un tort adevărat, pentru ca gustul să se matureze şi pentru ca foile să devină şi mai moi decât erau la început.

                Cu sugestia de prezentare nu mi-aş bate capul, tortul este foarte frumos  fără niciun machiaj (aşa cum trebuie să fie şi femeile), are foi, cremă şi un gust desăvârşit (presupunând că ţi-a ieşit). Dacă, totuşi, nu are, nu-i bai, ai suficiente motive să vrei să îl mai faci o dată, ţine minte că nici mie nu mi-a ieşit din prima.

Marlenka close-up

Mihai Petrișor

FOOD BLOGGER

Inginer culinar specializat în arta criticii culinare destructive

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>