Prăjitură fără făină, cu ciocolată şi aromă de portocală

p9s

Nu ştiu unii cum sunt, dar când vine vorba de deserturi, mie nu îmi pasă de numărul de calorii şi, ca să fiu sincer, nici nu suport ideea de desert necaloric. E ca aia cu “poţi să te ascunzi da’ nu te poţi ascunde”- fără sens şi, cu siguranţă, cu un gust nasol. Totuşi, ce nu suport eu la deserturi este să aibă prea multă făină sau să aibă făină, dacă nu este cazul.

Aşa că, dacă împarţi aceleaşi convingeri cu mine (sau nu), adună laolaltă foarte multele următoare 5  ingrediente:

  • 5 ouă de mărime medie;
  • 300 de grame de ciocolată neagră – neapărat (nu folosi alte tipuri că îţi iese supă);
  • 150 de grame de zahăr;
  • 200 de grame de unt;
  • Nişte coajă de portocală (opţional, desigur).

Ingredientele de mai sus au fost suficiente pentru a umple o formă rotundă, cu diametrul de 28 de centimetri.

p1

Începi cu ouăle. Le speli, le ştergi, le separi, baţi albuşurile cu puţină sare şi un strop de zeamă de lămâie, iar, când sunt mai ţepene, pui zahărul puţin câte puţin până când toată treaba este fermă şi lucioasă, iar granulaţia zahărului nu se mai simte la frecarea între două degete.

p3s

Dacă nu îţi iese mişto treaba asta de mai sus, mai bine o iei de la capăt cu alte ouă. Neavând făină pentru a stabiliza structura prăjiturii, volumul şi fermitatea albuşurilor sunt cele mai importante în definirea aspectului final al acesteia.

Topeşti pe bain-marie untul şi ciocolata, iar când totul e bine omogenizat, dai amestecul la o parte de pe foc, îl laşi la răcit 3-4 minute, după care încorporezi gălbenuşurile.

p2s

p4s

În continuare, trebuie să combini cât de bine te pricepi cele două mixturi, folosindu-te de o spatulă sau de o lingură de metal, cu mişcări largi şi uşoare, astfel încât să păstrezi cât mai mult aer în mixtură.

p5s

Acilea propun să introduci în scenă aromele tale preferate; pentru că eu iubesc foarte mult combinaţia portocală – ciocolată, iar, în acest moment al anului, portocalele sunt peste tot, căci vine crăciunul (#hruşc-a-nviat, #hruşcăînvieiarna), am folosit o linguriţă de coajă rasă de portocală.

p6s

p7s

Dacă ai ajuns până aici, toarnă cu grijă şi de la apropiere mixtura în tava de copt şi pune mousse-ul (căci, asta e tehnic, un mousse ce trebuie gătit) în cuptorul preîncălzit şi coace-l la foc mediu pentru 20 de minute. E gata când este ferm şi crescut. Nu face teste cu scobitori în cazul ăsta, pentru că nu e o prăjitură clasică.

p8s

Când se răceşte, prăjitura “se lasă”. E logic de ce se întâmplă asta: pentru că nu are făină să “cimenteze” structura şi pentru că aerul în contact cu căldura se dilată, iar, când se răceşte, ea revine la forma iniţială.

p9s

Se serveşte răcită complet; e foarte delicată, se topeşte ad litteram în gură şi nu te face să te simţi nici greu, nici vinovat după ce termini de mâncat toată tava în primele 10 minute de la prima degustare.

pstart

Mihai Petrișor

FOOD BLOGGER

Inginer culinar specializat în arta criticii culinare destructive

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>