Prăjitură cu vişine

prajitura cu visine

Ce vară e aia fără o prăjitură cu vişine?  De câţiva ani execut prăjitura asta şi în sezon şi în extrasezon pentru că mi-am făcut rezerve uriaşe de vişine în congelator şi când am chef de dânsa, jbam fac o tavă cât cuptoru’ şi o rad în doi timpi şi trei mişcări.

Nu ştiu în ce măsură este mai bună reţeta mea decât altele de pe net, cert e că cine a mâncat din prăjitură nu a decedat, ci doar a murit de plăcere, motiv pentru care mă sună încontinuu să-i livrez tăvi cu prăjitură, deci aş zice că mă pricep.

prajitura cu visine

Pentru această prăjitură, am început cu 1,5 kg de vişine, cumpărate de la piaţă. Sigur că erau “româneşti” şi “de grădină”, că altfel nici nu mă uitam la ele. De fapt, nici nu ştiu dacă mă enervează ceva mai tare decât plăcuţele scrise fie cu unul, fie cu mai multe din următoarele: “româneşti”, “de grădină”, “f f dulci”, “pietroase”, “de ţară” ş.a.m.d.

După ce le-am scos sâmburii, am rămas cu 1 kg de vişine şi mi-am propus să le bag pe toate în prăjitură.

Ca să le ţină pe toate, am făcut un blat mai serios din:

  • 6 ouă mari, separate în albuşuri şi gălbenuşuri;
  • 230 de grame de făină 650 + 20 de grame de lapte praf ;
  • 200 de grame de zahăr;
  • 3 grame de praf de copt, 3 grame de sare;
  • 150 de grame de ulei de floare;
  • Arome după bunul plac.

Bolul 1:

Albuşurile + 100 de grame de zahăr + 1 vârf de sare şi o picătură de zeamă de lămâie sau oţet; pe toate astea  le-am bătut spumă şi apoi le-am lăsat în pace.

Bolul 2:

Cu mixerul plin de albuş, am amestecat gălbenuşurile cu un praf de sare şi cu restul de zahăr (100 de grame) până am obţinut o cremă groasă şi voluminoasă, după care am mixat şi uleiul puţin câte puţin. La final am băgat aromele în schemă, adică nişte rom de calitate şi o groază de vanilie.

Bolul 3:

Făina + praful de copt + sarea + laptele praf.

prajitura cu visine

Bolul 4:

prajitura cu visine

Aici începe acţiunea. Peste albuşuri am pus pe rând în 3 etape, o treime din crema de gălbenuşuri şi o treime din amestecul de făină, am amestecat cu spatula cu mişcări d-alea de sus în jos şi de jos în sus, să rămână aerul încorporat în albuşuri, să fie bine ca să nu fie rău. Am repetat până am terminat de combinat chestii şi treaba arăta uniform şi cu volum.

prajitura cu visine

Am răsturnat compoziţia cu oarecare grijă în tava cuptorului pe care am tapetat-o cu unt bine de tot şi am nivelat cu spatula fără să scot aerul din mixtură.

prajitura cu visine

Când ajungi în punctul “învişinării” fiecare bagă câte vişine vrea, eu am reuşit să bag 900 de grame, iar cu restul de 100 de grame intenţionez să fac nişte brioşe da’ de chestia asta nu îi pasă nimănui.

prajitura cu visine

Când am considerat că arată bine şi că treaba e beton, am băgat tava în cuptorul preîncălzit şi am copt-o la 170 de grade timp de 25 de minute sau, pentru cei cu gaz, până e rumenă la suprafaţă şi trece testul scobitorii.

prajitura cu visine

Decoraţiunea clasică e zaharul pudră şi e foarte ok. Dacă totuşi vrei să faci ceva “spejăl”, poţi face cum am făcut eu, şi anume un sirop gros din 70 de grame de zahăr şi 50 de grame de apă, fiert 3 minute şi apoi pensulat pe prăjitură.

prajitura cu visine

Chestia asta cu siropu’ extinde durata de viaţă a prăjiturii (de parcă ar rezista mai mult de o zi pe masă nemâncată) şi nu te umple de zahăr pudră pe mustaţă şi te scapă şi de trasu’ pe nas al zahărului pudră.

 

Când tai felia, măcar 3 vişine să apară în secţiune şi alte 25 să fie deasupra.

prajitura cu visine

Se mănâncă fiartă, călduţă, rece, congelată, fiecare după răbdare şi după bunul plac.

 

Bon appétit.

 

 

 

 

 

Mihai Petrișor

FOOD BLOGGER

Inginer culinar specializat în arta criticii culinare destructive

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>