Mâncărică de vită

 

Deşi pare la prima vedere doar diminutivul cuvântului mâncare, ţin să precizez că acest cuvânt – mâncărică, cel puţin pentru mine, reprezintă de fapt o bază de gusturi şi de amintiri pe care le car cu mine de când eram mic. Mic şi gras. Acum sunt mare şi mai puţin gras, dar nu interesează pe nimeni chestia asta.

După această introducere deloc interesantă, propun să explic şi conceptul mâncăricii:

Carne + legume, de regulă gătite pe aragaz, ingrediente simple cu gust MAXIM. Fix cum îmi place mie.

Eu am început povestea asta cu 500 de grame de pulpă de mânzat. Deci carne slabă de pe cracul unei vaci. Pe asta am pus-o lângă toate legumele astea (roşii tăiate cubuleţe – doar pulpa, dovlecel, ardei gras, ardei kapia, cozi de pătrunjel tocate mărunt, morcov, praz, ceapă roşie şi un căţel de usturoi).

De obicei, nu sunt aşa organizat, da’ când fac poze pentru site, trebuie să pară că sunt, deci le-am tăiat pe toate cum mi-a venit mai bine şi mai frumos da’ nu prea mici ca să se simtă textura totuşi şi le-am aşezat pe toate la îndemână.

Într-o cratiţă încăpătoare care poate fi băgată şi la cuptor am încins 3 linguri de ulei destul de tare şi am pus carnea la prăjit 1 minut, fix cât să prindă puţină culoare.  Treaba asta am făcut-o în două tranşe ca să nu umplu cratiţa şi să nu scadă temperatura uleiului prea mult şi să obţin carne fiartă în loc de carne prăjită.

După 1 minut, am scos carnea şi am băgat legumele în cratiţă cu alte 3 linguri de ulei.

Le-am învârtit şi pe ele 2 minute şi apoi le-am dat la o parte de pe foc. Am pus carnea peste, am adăugat sare, piper şi puţin sos de soia. Când am tăiat roşiile, am scos seminţele din interiorul roşiilor şi nu le-am aruncat. Am folosit blender-ul ca să le pasez împreună cu o cană de apă şi am turnat chestia asta peste carne şi legume.

Capacul pe oală sau, dacă nu există capac, o folie de aluminiu şi treaba e gata de fierbere/coacere. Aici fiecare face cum crede, da’ eu am băgat carnea la cuptor la 150 de grade Celsius, desigur. De ce am băgat-o la cuptor pe căldura asta? Pentru că doar la cuptor pot menţine temperatura la cât vrea muşchiu’ meu, adică 150. În modu’ ăsta carnea se face încet şi iese super-ultra-mega moale şi bună. Ah, şi am lăsat-o acolo 2 ore jumate.  Mult, ştiu. Dar la final, când am gustat, m-am felicitat pentru alegerea făcută. Carnea de vită nu prea merge fentată.

După două ore, am dat jos capacu’ ca să mai scadă zeama niţeluş şi am mai lăsat totu’ 30 de minute.

Când a expirat timpu’, am scos cratiţa, am băgat pătrunjelu’ în schemă de la care ciordisem cozile la început şi am lăsat fiertura să îşi tragă sufletul timp de 15 minute.

Nişte ardei iute la servire a fost, pentru mine, tot ce îi lipsea mâncăricii. Cu pâine, cu mămăligă sau fără niciuna, fiecare pune ce vrea.

ABSOLUT DELICIOS. Bon appétit.

Mihai Petrișor

FOOD BLOGGER

Inginer culinar specializat în arta criticii culinare destructive

4 Comments
  1. Foarte foarte apetisanta mancarica sau tocanita(cum i-as zice eu). De abia astept sa incerc reteta.Eu cand fac tocanite, de obicei “triplez” cantitatea de ceapa pe care ai pus-o tu si dublez ardeiul capia. Adaug rosii si cam asta e. Dar acum voi incerca fix asa, cu praz, usturoi si celelalte legume.

    1. Nu i-am zis tocanita tocmai pentru ca si eu fac tocanita fix cum zici tu, cu multa ceapa si mult ardei. I-am zis mancarica pentru ca de fapt nu e niciun soi de mancare concret, insa e foarte, foarte buna :). Sunt sigur ca o sa iti placa 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published.

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>